Spitalul Coltea este primul spital din București, fondat la data de 14 decembrie 1704 la inițiativa spătarului Mihai Cantacuzino. Construit inițial în incinta Mănăstirii Colțea, acesta a reprezentat o inițiativă filantropică pentru ajutorarea săracilor, având inițial 24 de paturi împărțite egal între bărbați și femei. Spitalul a fost organizat după modelul Ospedale di S. Lazzaro e Mendicanti din Veneția și a figurat printre primele spitale din lumea civilizată, alături de cele din Berlin și Londra. În decursul timpului, spitalul s-a extins semnificativ, ajungând la 315 paturi în prezent, fiind una dintre cele mai mari instituții medicale din București. Clădirile actuale ale spitalului au fost reconstruite în mai multe etape, în 1837-1842 și apoi în 1888, după ce au fost distruse parțial în incendiul din 1739