Biserica Scaune din București este una dintre cele mai vechi și pitorești lăcașuri de cult ortodoxe din capitala României, situată în centrul orașului, în apropierea Spitalului Colțea. Ctitorită de breslele măcelarilor și săpunarilor, biserica își trage numele de la „scaunele” sau butucii de lemn folosiți de meșteșugarii care prelucrau carne în această zonă.

Istoricul său începe în secolul al XVII-lea sau al XVIII-lea, moment în care a fost ridicată, inițial din banii unui neguțător bulgar. Documentele istorice menționează prezența bisericii în diverse contexte, inclusiv în condica brâncovenească din 1701 și în pisania sa, care atestă reconstrucția din 1715.

Biserica a suferit de-a lungul timpului perioade de abandon și deteriorare, inclusiv în perioada interbelică, când modernizarea orașului a afectat structura sa fizică și accesibilitatea. Restaurările majore au avut loc în perioada 1939-1944, sub îndrumarea preotului Gheorghe Prejneanu și cu sprijinul Comisiei Monumentelor Istorice. Aceste lucrări au inclus degajarea bisericii de pământ, refacerea pridvorului și a acoperișului, restaurarea picturii în frescă și a catapetesmei din Sfântul Altar.