Biserica Colțea, cunoscută și sub numele de Trei Ierarhi-Colțea, este un simbol al istoriei și arhitecturii bucureștene, fiind considerată cel mai vechi edificiu funcțional din capitala României care a supraviețuit în timp. Construită inițial între anii 1695 și 1698 de către spătarul Mihai Cantacuzino, înlocuind o biserică de lemn mai veche, biserica a fost dedicată Sfinților Trei Ierarhi (Vasile cel Mare, Grigore Teologul și Ioan Gură de Aur) și Sfintei Cuvioase Parascheva.

Stilul arhitectural predominant al bisericii este brâncovenesc, fiind influențat și de elemente bizantine, românești și baroce italienești. De-a lungul istoriei sale, biserica a suferit multiple restaurări și intervenții, fiind afectată grav de cutremure și bombardamente. Cele mai recente lucrări de restaurare, începând cu anul 2006, au avut ca scop refacerea turlelor afectate și consolidarea structurii, astfel încât biserica să-și recapete cât mai mult din aspectul original.

În interiorul bisericii se găsesc picturi remarcabile realizate de artiști celebri precum Gheorghe Tattarescu. Printre cele mai valoroase icoane se numără Maica Domnului cu Pruncul, Sfinții Trei Ierarhi, Sfinții Cozma și Damian și Cuvioasa Parascheva. Catapeteasma și pridvorul sunt decorate cu motive florale și elemente sculptate deosebite, reflectând influențele stilistice ale diferitelor epoci.

De-a lungul timpului, în jurul bisericii au fost descoperite dovezi arheologice importante, inclusiv fundațiile unei biserici anterioare și numeroase morminte datând din secolele XVII-XIX. Aceste descoperiri oferă o perspectivă fascinantă asupra vieții și practicilor religioase din vechile comunități care au înconjurat biserica.

Biserica Colțea nu este doar un loc de cult ci și un simbol al rezistenței istorice și culturale în fața provocărilor timpului și un monument de importanță majoră pentru patrimoniul național al României.