Istoria Băncii Naționale a României

Înființarea și Perioada Inițială

Banca Națională a României a fost înființată pe 17 aprilie 1880 prin lege, având un capital inițial de 30 milioane lei, din care 10 milioane lei erau capital de stat, iar restul de 20 milioane lei erau capital privat. Aceasta a fost investită cu privilegiul de a emite bancnote acceptate în tranzacții, un privilegiu care a fost extins de mai multe ori în decursul timpului.

BNR este una dintre primele bănci centrale înființate în lume, precedând băncile centrale ale Japoniei și sistemul Rezervei Federale din SUA. Primele bancnote emise de BNR au fost în valori de 20, 50, 100, 500 și 1000 de lei, iar au fost emise și monede de aur, argint și cupru.

Evoluția sub Controlul Privat

Până în 1948, Banca Națională a României a funcționat ca o instituție privată, însă controlată ferm de acționarii săi. Deși oficial era o entitate privată, în realitate, BNR a acționat adesea sub directivele guvernului. Aceasta a fost evidentă atât în perioadele de pace, când a implementat politici economice guvernamentale, cât și în perioadele de război.

Problemele după Primul Război Mondial

După Primul Război Mondial, Banca Națională a României a suferit pierderi semnificative, inclusiv pierderea tezaurului său metalic. Guvernul României de atunci a decis să trimită rezervele la Moscova, în ceea ce a devenit cunoscut sub numele de `Tezaurul României`, însă Rusia nu a returnat niciodată aceste bunuri.